duminică, 11 august 2013

Malpraxis-ul si.. oamenii

Am citit deunazi despre efectele (obiectiv, in cifre) pe care le are practica proceselor legale de malpaxis medical, despre impactul lor in viata pacientilor, spitalelor si medicilor, incercand sa-mi dau cat de cat seama care este logica (sau cateodata psihologia din spatele lor). Intr-un articol mai vechi scriam despre justetea sau mai degraba oportunitatea de a spune unui pacient ca medicul lui a gresit:

"Medicul tău a făcut o greșeală. Nu ai vrea să știi?!"

Puteti citi parerile pacientilor si medicilor care au raspuns aici despre bune practici si malpraxis in viziunea si experienta lor.


A fost facut un studiu facut prin chestionarea a 1400 de medici americani implicati intr-un proces de malpraxis.
Riscul de a fi dat in judecata pentru malpraxis medical nu este niciodată de neglijat, pentru ca si atunci cand medicii fac totul bine, orice pacient poate suferi o complicatie grava sau rezultate slabe, pentru care poate alege sa-si doreasca o compensatie, indirefent daca o merita sau nu - pacientul chiar nu are de unde sa stie daca o merita - si aici apare situatia ciudata cand deontologia il obliga pe medic s-i spuna pacientului cand sau daca poate obtine o compensatie - Ha, ha ha....

Noroc ca exista comisiile Colegiilor Medicilor care pasamite sunt obiective si carora pacientul li se poate adresa pentru arbitraj. Limpede e ca doar niste medici pot concluziona daca este sau nu malpraxis, pentru ca malpraxisul medical este definit ca "esecul unui personal medical in a efectua la un anumit moment dat o procedura sau mai multe, pe care un alt personal medical cu acelasi pregatire si in aceleasi conditii le-ar fi facut" - practic e vorba despre"neatentia medicului (neglijenta, interese sau mai rar rea-vointa - oameni suntem) sau despre slaba pregatire comparativ cu nivelul necesar.
Spre deosebire de tarile "salbatice" ca Romania, in strainatate intr-un proces de malpraxis este implicat inclusiv managerul de resurse umane, fiindca el a angajat medicul respectiv.

Sa fii dat in judecata este un eveniment supărător in cel mai bun caz și o experiență teribilă în fapt, schimbă viața în cel mai rău. Într-un sondaj exclusiv cu aproape 3500 de respondenți, aproape 1400 medici care au fost dati în judecată pentru malpraxis au spus de ce au fost dați în judecată, ce ar fi putut face altfel, modul în care aceasta a afectat viața lor și modul în care a schimbat modul în care practica ei medicina.

Aproximativ 40% dintre respondenți nu au ajuns la un proces. Treizeci si unu la suta din medicii care au raspuns au fost doar o parte implicata, alaturi de alte persoane si institutii, iar 9% au fost doar ei implicati, in nume propriu. In general avocatii prefera sa cheme in judecata institutia cu totul, intai pentru ca au mai multe sanse sa obtina ceva (trag cu alice, doar-doar o pica ceva) apoi ca adesea spitalele negociaza si platesc, indirefent de vina efectiva a cuiva, in scopul de a evita afectarea imaginii publice (acum s-au cam invatat cu procesele si asta cam pica) si apoi fiindca de obicei procesele de malpraxis medical sunt consecinta unui mecanism care merge prost, mai degraba decat a unei persoane sau grup de profesionisti.

O constatare-cheie în raportul despre malpraxis al Medscape a fost că aproape trei sferturi (74%) din medicii dati în judecată au fost luati prin surprindere. De fapt, 59% au spus nu a existat nici un "incident de declanșare", care i-ar fi făcut să aștepte un proces.

Rezultatele sondajului de asemenea demonteaza mitul că doar un numar mic de "copaci uscati", dintre medici sunt principala cauza de procese de malpraxis. Nici o plată nu a fost făcută în 57% din cazurile împotriva respondenților, majoritatea au fost respinse sau retrase înainte de proces.


Unele dintre concluziile studiului Medscape cu privire la malpraxis

• În ciuda popularității și eficacitatii programelor de informare și de scuze din spitalele americane, 93% din medici dati în judecată cred ca daca ar fi spus "îmi pare rău", nu s-ar fi împiedicat procesul lor legal de malpraxis.

23% din medici au spus ca experienta de a fi dat în judecată fost "oribila, unul dintre cele mai rele experiențe din viața, avocatii te desfiinteaza pur si simplu ca profesionist si ca om, ajungi sa te indoiesti de tine si de valorile tale."  16% au spus că experiența a fost "tulburatoare și umilitoare." Doar 3% au spus că a fost o experiență "neutra".

39% din medici a declarat ca procesul de soluționare a litigiilor a luat mai mult de 3 ani.

29% dintre medicii dat în judecată a declarat, "Am încredere pacientii nu mai. Eu le trata diferit." Și în ciuda presiunii la nivel national pentru a reduce costurile de asistenta medicala, multi medici au declarat ca practica acum medicina defensiva, mai degrabă decât se confruntă cu riscul de un alt proces. "Dacă-l doare între nas și degetele de la picioare, consideră că un atac de cord si de stres-test toată lumea 9-90!" a spus un respondent.

In opinia mea acest lucru releva clar ca este o MAARE lipsa de cunostinte si de comunicare cu pacientul. E drept ca nu poti obliga pacientul sa asculte sau sa inteleaga daca nu vrea, dar... nu se poate duce la ziaristi sau la mecanici pentru asta, tot de medic depinde. Asa ca medicul TREBUIE SA FIE ACOLO cand e nevoie de el. Si cu dragoste parinteasca, sa-si asume cand un pacient se razvrateste si fara sa aiba informatiile necesare pentru o judecata obiectiva, se apuca si-l cheama in in stanta...

Cu respect,
dr Daniel Ganea
medic de familie specialist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrieti un comentariu pentru autori si pentru ceilalti cititori;